Rutul caprei negre

Toamna este anotimpul care aduce schimbare pentru întreaga natură. Temperaturile încep să scadă iar ziua devine tot mai scurtă. Este momentul în care vegetația își schimbă treptat înfățișarea, iar unele animale se pregătesc pentru împerechere, o etapă importantă a vieții lor.

Capra neagră (Rupicapra rupicapra) este un locuitor emblematic al munților din România și preferă atât zonele stâncoase, grohotișurile și jnepenișurile, cât și pajiștile alpine întinse. Poate fi întâlnită în majoritatea masivelor din Munții Carpați. Se hrănește cu mușchi, licheni, fructe, iarbă sau frunze. Caprele trăiesc în grupuri ce pot depăși uneori 30 de indivizi, formate din femele și iezi și conduse de exemplare adulte cu multă experiență. Traiul în astfel de grupuri le oferă siguranță și mai multe șanse de supraviețuire. Orice pericol este semnalizat prin bătăi cu piciorul în stâncă și printr-un șuierat puternic. Dacă se simt amenințate, caprele negre se refugiază în zone abrupte și greu accesibile. Agilitatea animalelor este foarte mare, acestea fiind capabile să alerge cu viteze de până la 50 de km pe oră și să efectueze salturi de până la 2 metri înălțime și 6 metri lungime.

Pericolul poate veni uneori chiar din partea masculilor adulți ce au ajuns deja la maturitate sexuală. În cea mai mare parte a anului aceștia sunt solitari și trăiesc retrași în zone puțin accesibile. Spre sfârșitul toamnei, masculii se pregătesc să își găsească perechea, însă acest lucru nu este deloc ușor. Luptele pentru câștigarea femelelor sunt violente și intense. Masculii se fugăresc pe distanțe mari, printre roci și stânci abrupte, iar în momentul confruntării directe se lovesc puternic cu coarnele în abdomen, gât sau în zona organelor genitale. Sprinturile pe care caprele negre le fac în perioada de împerechere sunt susținute fiziologic de un sistem cardiovascular de excepție, adaptat pentru traiul la altitudine. Pereții inimii lor sunt mai groși, iar numărul de globule roșii din sânge este mai ridicat decât la alte animale de mărimea lor. Cu toate că luptele directe sunt decisive, masculii recurg și la alte acțiuni de impresionare a adversarilor. Marchează tufele și stâncile din jur cu o substanță cu miros puternic, secretată de două glande situate în spatele coarnelor, își etalează cu fast statura sau își amenință oponenții cu sunete guturale specifice. După îndepărtarea adversarilor, pentru a-și asigura accesul facil și sigur la femelele unui grup, masculii vor înlătura și iezii tineri din cadrul grupului, iar uneori sub impulsurile specifice acestei perioade îi pot chiar ucide. 

După ce perioada de împerechere se termină, masculii pleacă și revin la viața solitară. La sfârșitul primăverii, femelele nasc de obicei un ied, mai rar doi sau trei, aceștia fiind de la început capabili să meargă pe picioare și să își urmeze mama. Deși iezii devin adulți la vârsta de un an, rămân în continuare lângă mamă și grupul acesteia.

În România, prădătorii caprelor negre sunt cu precădere râsul și acvila de munte, uneori și lupul sau ursul. Cu toate acestea, cel mai mare impact asupra acestei specii îl are omul. Suprapășunatul în zonele alpine, prezența câinilor ciobănești, practicarea turismului în zone nepermise și braconajul sunt câteva dintre activitățile care periclitează specia. În cadrul ariilor naturale protejate, aceste activități sunt interzise sau monitorizate într-o mai mare măsură. Existența acestor zone este extrem de importantă pentru conservarea speciei.

RECOMANDĂRILE NOASTRE

• Dacă doriți să observați capra neagră, trebuie să aveți în vedere că este un animal timid, așa că este indicat să nu vă apropiați foarte mult și să lăsați animalul să se expună atât cât îi este confortabil;

• Puteți vedea caprele negre destul de ușor în Piatra Craiului, în zona Marelui Grohotiș, sau în Munții Făgăraș, în zona Lacului Capra;

• Vă sugerăm să aveți la voi un teleobiectiv sau/și un binoclu pentru a putea fotografia și observa de la distanță comportamentul acestei specii, fără să o deranjați;

• Nu vă abateți de la traseele marcate, atât pentru siguranța voastră, cât și pentru a minimiza deranjul provocat vieții sălbatice;

• Mai multe sfaturi despre cum să vă comportați în natură pentru a nu deranja animalele sălbatice găsiți în Codul Etic dezvoltat de Forona (Organizația Fotografilor de Natură din România).

Text: Codruța Florea

Foto: Dan Dinu